Drag cititor fidel și infidel,
Dacă te-ai născut pe vremea comuniștilor, sigur ai mâncat cornulețe cu untură făcute de bunica ta sau a altora.
Cornulețele cu untură, se fac de obicei, la Crăciun și de Revelion deoarece cam atunci se taie porcul și untura-i proaspătă.
Poate atunci nu te-ai „dat în vânt” după ele. Nici eu nu mă dădeam, însă acum le ador.
Cornulețele cu untură/osânză sunt un simbol al copilăriei comuniste.
Cine nu a mâncat atunci, este invitat să le facă acum.
Dacă ești vegan, aici ai o rețetă fără ingrediente de frupt. Pe https://reteteindraznete.blogspot.com găsești variate rețete tradiționale dar și originale de post sau nu.
Rețeta asta a fost publicată mai întâi pe https://reteteindraznete.blogspot.com, primul meu blog de rețete, iar apoi a fost inclusă (împreună cu multe alte rețete strămoșești) în colecția de cărți de bucate tradiționale numită: Rețetele Bunicii Învățate de la Mama - Volumul II - Bucate Dulci.
Toate cărțile mele de rețete sunt publicate în format electronic și de hârtie și se găsesc peste tot online.
Caută numele meu de autor - Cristina G. (neapărat cu punct după G.) - și-ți vor apărea multe rezultate pe Google Books, Apple, Books2Read, etc.
Cumnata mea, Cecilia, face cele mai bune cornulețe autentice de pe pământ. Fără exagerare.
Sunt o purtătoare mai departe a tradițiilor, dar în același timp îmi place să modific ce-am învățat de mică, așa că, pentru că experimentez permanent, le nimeresc tari de cele mai multe ori.
Grad de dificultate: mediu
Timp de preparare: 50-60 minute
Porţii: nu pot spune
Ingrediente:
Mod de preparare:
Menţiuni
Am făcut cu margarină şi/sau unt. NU ESTE ACELAŞI lucru. Cine zice că sunt exact la fel este un mincinos sau nu ştie gustul şi consistenţa originalului. Mai bine să se abţină!
Am citit deunăzi o reţetă care la ingrediente avea: 100 g de untură sau ulei. Am rămas trăznită! Frate, uleiul întăreşte. Nici nu-mi pot imagina ce poate să iasă. Untura nu este ulei. Nici pe departe. Poţi să probezi dacă vrei.
În zilele noastre se găsesc în comerţ cornuleţe cu gem. Habar nu am cum sunt la gust dar idea nu e rea. Oricum gemul trebuie să fie destul de gros (ăla din comerţ e gros dar cine ştie ce are în el): marmeladă poate sau cireşe/vişine/căpşuni din dulceaţă. Mai poţi pune şi fructe uscate/confiate: smochine, ananas, piersici, merişoare. Tot ce-ţi trece prin minte şi ai în casă.
Pune în aluat şi coajă de portocală/lămâie rasă la răzătoarea mică. Va da un gust delicat şi proaspăt acoperind gustul unturii.
Versiuni electronice aici:
Dacă te-ai născut pe vremea comuniștilor, sigur ai mâncat cornulețe cu untură făcute de bunica ta sau a altora.
Cornulețele cu untură, se fac de obicei, la Crăciun și de Revelion deoarece cam atunci se taie porcul și untura-i proaspătă.
Poate atunci nu te-ai „dat în vânt” după ele. Nici eu nu mă dădeam, însă acum le ador.
Cornulețele cu untură/osânză sunt un simbol al copilăriei comuniste.
Cine nu a mâncat atunci, este invitat să le facă acum.
Dacă ești vegan, aici ai o rețetă fără ingrediente de frupt. Pe https://reteteindraznete.blogspot.com găsești variate rețete tradiționale dar și originale de post sau nu.
Rețeta asta a fost publicată mai întâi pe https://reteteindraznete.blogspot.com, primul meu blog de rețete, iar apoi a fost inclusă (împreună cu multe alte rețete strămoșești) în colecția de cărți de bucate tradiționale numită: Rețetele Bunicii Învățate de la Mama - Volumul II - Bucate Dulci.
Toate cărțile mele de rețete sunt publicate în format electronic și de hârtie și se găsesc peste tot online.
Caută numele meu de autor - Cristina G. (neapărat cu punct după G.) - și-ți vor apărea multe rezultate pe Google Books, Apple, Books2Read, etc.
Cumnata mea, Cecilia, face cele mai bune cornulețe autentice de pe pământ. Fără exagerare.
Sunt o purtătoare mai departe a tradițiilor, dar în același timp îmi place să modific ce-am învățat de mică, așa că, pentru că experimentez permanent, le nimeresc tari de cele mai multe ori.
Grad de dificultate: mediu
Timp de preparare: 50-60 minute
Porţii: nu pot spune
Ingrediente:
- 2 căni de untură (osânză) de porc curată, nesărată, netopită (10 linguri stra-pline). Cu cât pui mai multă untură cu atât sunt mai fragede. Deci untura să fie mai multă (în proporţie) decât borşul. Acesta este secretul frăgezimii!!! (am uitat să menţionez)
- 1 cană de borş proaspăt (200 ml - sau mai puţin pentru a le face şi mai fragede)
- 1 cană zahăr (eu pun numai jumătate (nu-mi plac foarte dulci)
- 4-5 plicuri zahăr vanilat
- drojdie cât o nucă
- făină de grâu cât cuprinde (depinde de făina ta)
- esenţă de rom/vanilie (2-3) sau coajă de lămâie/portocală rasă fin
- 1 linguriţă sare - după gust (nu uita, ca mine)
- Pentru umplutură: miez de nucă prăjit puţin sau/şi rahat, gem, migdale, stafide sau ce mai vrei tu
Mod de preparare:
- Dizolvă drojdia în borş călduţ (NU fierbinte - dacă-i fierbinte, cornulețele nu vor crește) unde ai pus sarea.
- Pune într-un lighean untura, zahărul, borşul, esenţa şi adaugă făină în ploaie, până iese un aluat elastic nelipicios, care NU se rupe. 5-7 minute circa. Nu mai mult că se înmoaie.
- Lasă puţin la rece sau nu. Eu nu am lăsat niciodată.
- Întinde o foaie de circa 3 mm grosime. Nu o întinde prea groasă căci vor creşte la cuptor şi devin imense. Nu ar fi nimic rău în asta dacă nu s-ar coace greu. Rişti să rămână crude în interior
- Cu o rotiţă... sau cum s-o fi numind obiectul ăla din imaginea de mai sus, se împarte foaia în rânduri (uită-te la imagine) iar apoi ori se fac pătrate ori triunghiuri. Cum îţi vine la îndemână (uită-te la imagini)
- Pune într-un capăt o bucăţică de nucă sau rahat (tăiat în prealabil), rulează şi aşează în tavă
- Dai la cuptor - foc domol (temperatura 180-200 grade) vreme de 10-20 minute. Depinde mult de cuptor şi de temperatură. Îţi sugerez să nu laşi focul la maxim că se pârlesc repede deasupra/dedesubt, dar rămân crude la interior. Mai bine lasă focul lent.
- Încerci rupând unul în două dar, ATENŢIE, când sunt fierbinţi par un pic crude la interior. Este absolut normal, untura are acest efect. Nu sunt crude (decât dacă curge aluatul). Scoate-le, pune imediat zahăr pudră deasupra. Zahărul pudră trebuie neapărat spulberat când sunt fierbinţi, altfel nu se mai prinde. Lasă-le puţin să se răcească şi yum yum.
- Aş mânca vreo 100 acum şi când mă gândesc cum strâmbam din nas la sărbători...Ce copil tembel! Acum facem aproape exclusiv cornuleţe... şi ce bucurie!!!
Menţiuni
Am făcut cu margarină şi/sau unt. NU ESTE ACELAŞI lucru. Cine zice că sunt exact la fel este un mincinos sau nu ştie gustul şi consistenţa originalului. Mai bine să se abţină!
Am citit deunăzi o reţetă care la ingrediente avea: 100 g de untură sau ulei. Am rămas trăznită! Frate, uleiul întăreşte. Nici nu-mi pot imagina ce poate să iasă. Untura nu este ulei. Nici pe departe. Poţi să probezi dacă vrei.
În zilele noastre se găsesc în comerţ cornuleţe cu gem. Habar nu am cum sunt la gust dar idea nu e rea. Oricum gemul trebuie să fie destul de gros (ăla din comerţ e gros dar cine ştie ce are în el): marmeladă poate sau cireşe/vişine/căpşuni din dulceaţă. Mai poţi pune şi fructe uscate/confiate: smochine, ananas, piersici, merişoare. Tot ce-ţi trece prin minte şi ai în casă.
Pune în aluat şi coajă de portocală/lămâie rasă la răzătoarea mică. Va da un gust delicat şi proaspăt acoperind gustul unturii.
***
Cum am spus, de-a lungul anilor am adunat și publicat o serie de cărți de bucate tradiționale românești - adică transmise din generație în generație - numită Rețetele Bunicii Învățate de la Mama. 
Toate cărțile mele (de bucate, dar și de auto-ajutor, romane și memorii) se găsesc peste tot în mediul online, în ambele versiuni (adică electronic și de hârtie).
Versiuni electronice aici:
Dacă ai apreciat, un like și share la pagina Facebook nu mi-ar face rău.
Niciun comentariu
Orice comentariu educat și la obiect este binevenit.
Nu voi publica niciun comentariu care conține aroganță deghizată, grandomanie, cuvinte murdare, insulte, etc.
Respectul este cuvântul de ordine.
O viață delicioasă îți doresc.