Metode naturale de vopsire a ouălor de Paște și Înălțare

Te pregătești de Paște? 
Ce faci, ții post negru sau te gândești la ce anume să gătești și cum să vopsești ouăle? 

Sau ai cumpărat cartea mea și nu mai faci nimic în afară să o citești? 
Ce carte? 
14 nuanțe de roșu: Amintiri din copilăria comunistă „Epoca de Aur”

În ziua de azi este foarte ușor să vopsești ouă. Cumperi pliculețe de vopsea, dizolvi pulberea în boluri de apă caldă, fierbi ouăle și apoi le treci prin lichide de diferite culori. 
Este un procedeu simplu și foarte la îndemână. 

Însă câte ouă mai vopsim în ziua de azi? 
Nu mai vopsim câte 50 sau 100 odată. Poate nu mai vopsim niciunul căci vopseaua este chimică și face rău organismului. 

Și nici nu le mai vopsim în roșu, dimpotrivă. Le vopsim în orice culoare, numai roșu nu. 
Nu e nimic rău în asta, dimpotrivă, mie îmi plac mult culorile curcubeului, culorile pastelate. 

Dar mai ținem minte de ce se vopseau ouăle în roșu? 
Se spune că după ce Isus a fost răstignit pe Dealul Golgota, o femeie a așezat coșul cu oul ce duce în mână sub cruce ca să-l jelească pe fiul lui Dumnezeu și sângele din rănile lui a curs în coș vopsind ouăle.
Le vopsim ca să ne amintim de acest incident. Cel puțin așa cred eu. Parcă așa îmi amintesc, dar poate spun prostii.


Dar hai să-ți povestesc cum vopseau odată bunicile noastre ouă când nu existau vopseli, abțibilduri și alte minunății. 

Bunicile noastre colorau ouăle de Paște și Înălțare făcând uz de plante, legume și verdețuri ce aveau prin grădină. 

Metode naturale de vopsire a ouălor de Paște și Înălțare
Fotografie de pe Pixabay

Acest articol a fost inclus în cărțile de rețete de odinioară:

Ouăle erau fierte în ceaunul de tuci alături de planta sau buruiana ce se folosea.

De obicei se făceau roșii, dar neapărat cu model. Rar se întâmpla să nu fie încondeiate. 



Metode naturale de vopsire a ouălor de Paște și Înălțare

Aceste ouă erau dăruite copiilor care în ziua de Paște, mergeau din casă-n casă să vestească cea mai mare minune înfăptuită de Hristos, adică Învierea Lui din morți. 


Vopsirea ouălor în roșu, vrea să amintească - cum am spus mai sus - de momentul în care Isus a fost răstignit pe cruce, pe muntele Golgota, iar din rănile lui adânci sângele s-a prelins pe un coș cu ouă aflat la picioarele lui. 


Când m-am născut eu, mama vopsea ouăle exclusiv în roșu folosind coji de ceapă roșie și galbenă. Multe, multe coji. 

Mama începea să colecționeze coji de ceapă cu luni înainte de Paște, conservându-le în beci (la rece, să nu se putrezească). 


Ouăle erau puse deoparte și conservate, tot la rece, cu 2-3 săptămâni înainte de încondeierea lor. 

  • În  Joia mare, exclusiv (și Joia înainte de Înălțare), dimineața devreme (pe la 5 circa – abia ce se trezea), mama punea cojile de ceapă și 2 mâini de sare mascată într-un ceaun de tuci imens (circa 15 kg).
  • Turna apă rece peste ele lăsându-le să se înmoaie și să elibereze culoarea naturală vreme de 3-4 ore. În același timp adăuga și 10 linguri de oțet din vin. 
  • În acest timp, cu o lingură de lemn special pentru asta (era roșie grozav și mirosea a ceapă), amesteca în ceaun de cel puțin 4-5 ori ca să ajute cojile de ceapă se elibereze culoarea.  
  • Apoi degresa ouăle spălând-le cu apă caldă și detergent (atunci era sodă calcinată) și le usca cu o cârpă curată. 
Încondeierea o făcea în 2 moduri diferite: 

Primul mod era cu ceară de la lumânare. 

  • După ce spăla și usca ouăle, mama lua o bucată de lumânare subțire și desena manual pe fiecare ou în parte o floare, o cruce, ambele. Ori făcea linii în zigzag, ondulate. Uneori scria Cristos (Hristos, Isus). Cum îi venea. 

Toate ouăle aveau model diferit pe fiecare parte. 

Când folosești ceară, ceea ce faci pe coaja oului nu este foarte vizibil, așa că ai mare grijă. 


Ceara nu face altceva decât să împiedice lipirea culorii de coajă. Unde pui ceară, coaja oului își păstrează culoarea lui naturală (albă, gălbuie, vineție - dacă-s de rață, de exemplu). 
Așadar, dacă vrei să încerci, fă liniile subțiri că să nu rămână oul necolorat peste tot. Nu contează ce forme faci. Joacă-te.  

Al doilea mod era cu frunzulițe de plante puse pe ou și apoi legate strâns într-un ciorap de nylon. 
  • Imediat după ce spăla și usca ouăle, mama, pregătea mănunchiuri de frunzulițe verzi de pătrunjel, trifoi, rostopască sau orice frunză de plantă cu forme frumoase. Frunzele trebuiau să fie proaspete, nu veștejite. 
  • Lua apoi o pereche de ciorapi (dresuri) pe care nu-i mai folosea și tăia bucăți din ei cu foarfecul. Cam cât să încapă un ou. Se legau la gură cu nod. 
  • Punea o frunzuliță pe coajă, băga ou într-o bucată de ciorap, și-l legă strâns de tot ca să nu se miște frunza deloc.
Spun minciuni, pe atunci nu existau ștrampi – adică ciorapi cu chilot, dar ciorapi cu jartieră. Mama avea zeci de perechi, de obicei culoarea piciorului. Dar ștrampii (dresurile) sunt okay. 
Nu contează că-s rupți ciorapii, important este să țină frunza fixă. 


Metode naturale de vopsire a ouălor de Paște și Înălțare
  • După ce încondeiatul cu frunze și ceară, era terminat, mama punea ouăle cu grijă în ceaunul cu frunze de ceapă (care avea deja culoarea roșie) și apoi îl așeza pe foc fierbând totul cam pentru 15 minute. Câteodată, mama, dacă avea, adăuga și câteva cepe roșii la fiert pe care le scotea afară și arunca la porci când refolosea culoarea. Dar cepele trebuiau la gătit.
  • În acest timp, mama pregătea o bucată de slănină de circa 3 cm și coșurile de nuia împletită în care conserva ouăle. 
  • Când ouăle erau fierte și colorate frumos, le scotea afară rând pe rând, așezându-le ordonat pe un ziar. 
  • Desprindea eventual cojile de ceapă de pe ele, apoi lua fiecare ou în mână și trecea bucata de slănină pe toată suprafața lui, dându-i luciu. Acest proces trebuie făcut neapărat când ouăle sunt fierbinți. 
  • Începea cu ouăle în ciorapi eliberându-le din strânsură și dezlipind frunza cu grijă ca să nu strice modelul. 
  • Nu începea niciodată cu cele date cu ceară decât dacă avea 2 bucățele de slănină pe care le folosea separat: una pentru ouăle cu ceară, una pentru ouăle cu frunze. Nu puteai să le confunzi pentru că cele cu frunze erau în ciorap, iar celelalte erau nude și desenele era deja vizibile. Folosea 2 bucăți de slănină distincte ca să evite depunerea cerii pe ouăle cu frunze. Se putea întâmpla. 
  • După ce dădea luciu la un ou, îl așeza cu grijă în coșuleț. Dacă nu ai slănină, folosește o cârpă de bumbac curată, îmbibată în ulei (unt sau untură)


Mențiuni

Se frigea grozav la mâini, știu pentru că am făcut și eu asta de nenumărate ori. 
Întotdeauna erau necesare minim 2-3 persoane la încondeiat pentru că era un procedeu lung și migălos. 
  • Mama-mi povestește cum bunicile se adunau toate la una-n bucătărie și-și vopseau ouăle în același timp ajutându-se una pe alta. De obicei era la bunica-n casă care avea o bucătărie imensă. 

Și mama invita vecine, prietene și rude la ea pentru că ea era cea care se ocupa de pregătirea ceaunului cu culoare. 
Dacă cineva nu avea timp să vină când se adunau toate, mama le împrumuta ceaunul cu toată apa și cojile înăuntru. Aceste femei contribuiau și ele cu coji ce strângeau de la cepe roșii sau galbene (nu albe). 


  • După cum ai notat, ouăle nu erau fierte în prealabil, dar odată cu cojile. Chiar dacă unele se crăpau la fiert, culoarea nu era toxică și se puteau mânca fără probleme, dar numai după Paște că atunci creștinii sunt în post.

Cine avea nevoie de ceaun, aducea coji la bunica și mama miercurea seara. 
Nu, nu erau prea multe pentru că ceaunul era imens. Încă îl mai avem. Rezistent tare ceaunul ăla. Cred că are vreo 45 de ani, dacă nu mai mult. 
Cojile se înmuiau în apă, iar la fiert și mai și. 


  • Ceaunul cu apă, era conservat la rece până la Înălțare. Pentru că avea multă sare, nu se strica. La Înălțare se adăugau coji de ceapă proaspete, 10 linguri de oțet din vin, și se repetau pașii de mai sus. 
  • Pe atunci nu se vedeau des ouă cu coajă albă, majoritatea având coaja bej (cafea cu lapte). Ouă cu pistrui (pestrițe) sunt grozave!
  • Ouăle erau de găină exclusiv (diferite rase). 

În afară de coji de ceapă se mai folosea și sfeclă roșie, procesându-se ca mai sus - adaugă câteva linguri de oțet din vin. Depinde de câtă cantitate de apă ai. În teorie, se pune 1 lingură de oțet la 1 litru de apă. 


  • Însă în acest caz, sfecla se tăia în 2-3 și când fierbea (cu ouăle) era scoasă și aruncată la porci ca să nu se sfărâmițeze în ceaun. Se adăuga alta nouă când se vopseau alte ouă.  
Câteodată se adaugă un mixt de coji de ceapă și sfeclă roșie. 

    Totodată, dacă cineva voia să diversifice culorile, folosea plante de mentă proaspătă. Multe. Plus 5 linguri de oțet din vin. 
    • Mama nu se dădea în vânt pentru ouă verzi pentru că-i religioasă și tradiționalistă. Dar zicea că unele femei transgresau și le făceau și verzi. 

    Am probat  și eu ca să dau mărturie, dar nu prea am fost mulțumită. Poate n-am pus destulă mentă. Nu știu. 
    Ar trebui să iasă verzi dar mie mi-au ieșit de un verde urâcios, maroniu parcă. 

    Menta nu trebuie fiartă, dar lăsată la macerat în apă rece pentru 2 ore. Mai apoi ouăle, fierte în prealabil, și le lași 10-15 minute înăuntru să prindă culoare. Cică.


    Eu am pus o groază de rămurele proaspete (20-30) la circa 2 litri de apă. Am pus ceaunul pe foc, am adăugat ouăle, sare, şi le-am fiert împreună cu menta c-am zis că-i mai bine, iese o culoare mai concentrată. 

    Nu a fost. Nu mi-au ieșit verzi deloc. Dezamăgită am rămas. 
    Poţi încerca dacă eşti curios, dar nu le fierbe ca mine. 
    Fierbe ouăle înainte, apoi pune-le în apa unde ai macerat menta circa 2 ore.

    O altă plantă pentru colorat în verde, este urzica. Procedeul este ca la mentă. Dar nici astea nu mi-au ieșit verzi cum speram, ci maronii. Mie maroul nu-mi place. Dar, din nou, urzica nu trebuie fiartă, ci lăsată la macerat vreo 2-4 ore. 

    Tu încearcă dacă vrei. De curiozitate, cu puţine ouă.  
    • Ouăle se folosesc la salate cu ceapă verde (dar nu numai).  După Paște, mâncam de ne plesneau fălcile. O fac și-n ziua de azi. Delicioasă grozav! Cu pâine, ulei și piper negru. Te lingi pe degete.
    • Nu conserva ouăle fierte mai mult de 1 săptămână. Și ai grijă să fie fierte tari, cât mai tari cu putință. Cel puțin 10 minute.   
    Metode naturale de vopsire a ouălor de Paște și Înălțare
    Acum le vopsim în toate culorile. Ce faine, nu? 

    ***
    — Ți-am fost de folos?

    TE ROG dă un like, share, lasă un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alătură-te la formidabilele pagini de Facebook (am vreo 6).

    Aici ai una https://www.facebook.com/autorcristinag.
    Te aștept cu drag.


    Metode naturale de vopsire a ouălor de Paște și Înălțare
    Dar mai faine-s astea. Pastelate. Culorile curcubeului

    Niciun comentariu

    Orice comentariu educat și la obiect este binevenit.
    Nu voi publica niciun comentariu care conține aroganță deghizată, grandomanie, cuvinte murdare, insulte, etc.
    Respectul este cuvântul de ordine.
    O viață delicioasă îți doresc.

    Socializează