Biscuiți șprițați, îi știi nu?
Biscuiții cu jumări sau/și untură, (șiocălăi, ciocălăi prin Moldova) pe care-i făcea iarna bunica pe vremea comuniștilor, la ăia mă refer.
Ce-ți propun acum este inspirată la acea rețetă faimoasă în anii 70-80.
Această rețetă nu este pentru cei ce se strâmbă când aud de jumări, slănină, sau carne în general.
Această rețetă este pentru iubitorii de carne și pentru cei ce apreciază bucatele originale care surprind pe toată lumea.
Acești biscuiți, care pot fi atât dulci cât și sărați, sunt deosebit de simplu de făcut.
Reţeta este îndrăzneață, simplă, rapidă, economică, practică.
Oricine poate să o facă în orice zi a săptămânii.
Sunt sigură că te va cuceri dacă-i dai o șansă.
Asta dacă nu eşti la dietă. Cum ar trebui să fiu eu, dar nu sunt.
Iată și o anecdotă, o poveste adevărată relativă la aceste dulciuri faine.
I-am dat cuiva să guste, a mâncat câțiva cu mare poftă, nereușind să-şi dea seama din ce sunt făcuți.
Când i-am dezvăluit ingredientul principal neconformist nu i-a venit să creadă.
Însă reacția a fost cu totul neașteptată, complet în opoziție cu pofta cu care a mâncat.
M-a șocat profund îngustimea minții.
Auzi cică „nu se fac biscuiți dulci din jumări, nu este normal.”
Normal?
Dar ce anume este normal?
Cine dictează ce este normal?
Ți-au plăcut?
Zi bogdraproste și mergi mai departe.
Ai grijă aşadar cui îi dai să guste. Nu toți merită.
Grad de dificultate: redus
Timp de preparare: 40 min
Porţii: 50 bucăţi (fluturaşi, floricele varie, circa 4 cm diametru)
Ingrediente
Mod de preparare
Menţiuni
Sunt super crocanţi, jumările NU se simt DELOC, nici nu zici că ai pus aşa ceva! Dar se văd firicele (de la carnea aflată pe jumări) pe margini, asta dacă jumările nu sunt pastă.
Serveşte cu ceai, lapte, iaurt (cel mai potrivi) sau dimineața la cafea. Grozavi!!!
Dacă ai apreciat, un like și share la pagina Facebook nu mi-ar face rău.
Procedeul l-am învățat de la mama. Așa cum am scris în 14 Nuanțe de Roșu și-n toate cărțile de bucate pe care le-am publicat.
Sentimentaliștilor și tradiționaliștilor, le recomand Rețetele Bunicii Învățate de la Mama publicate în 5 volume diferite care se găsesc peste tot online atât în format electronic cât și de hârtie.
Linkuri la cărți electronice aici:
Biscuiții cu jumări sau/și untură, (șiocălăi, ciocălăi prin Moldova) pe care-i făcea iarna bunica pe vremea comuniștilor, la ăia mă refer.
Ce-ți propun acum este inspirată la acea rețetă faimoasă în anii 70-80.
Această rețetă nu este pentru cei ce se strâmbă când aud de jumări, slănină, sau carne în general.
Această rețetă este pentru iubitorii de carne și pentru cei ce apreciază bucatele originale care surprind pe toată lumea.
Acești biscuiți, care pot fi atât dulci cât și sărați, sunt deosebit de simplu de făcut.
Reţeta este îndrăzneață, simplă, rapidă, economică, practică.
Oricine poate să o facă în orice zi a săptămânii.
Sunt sigură că te va cuceri dacă-i dai o șansă.
Asta dacă nu eşti la dietă. Cum ar trebui să fiu eu, dar nu sunt.
Iată și o anecdotă, o poveste adevărată relativă la aceste dulciuri faine.
I-am dat cuiva să guste, a mâncat câțiva cu mare poftă, nereușind să-şi dea seama din ce sunt făcuți.
Când i-am dezvăluit ingredientul principal neconformist nu i-a venit să creadă.
Însă reacția a fost cu totul neașteptată, complet în opoziție cu pofta cu care a mâncat.
M-a șocat profund îngustimea minții.
Auzi cică „nu se fac biscuiți dulci din jumări, nu este normal.”
Normal?
Dar ce anume este normal?
Cine dictează ce este normal?
Ți-au plăcut?
Zi bogdraproste și mergi mai departe.
Ai grijă aşadar cui îi dai să guste. Nu toți merită.
Grad de dificultate: redus
Timp de preparare: 40 min
Porţii: 50 bucăţi (fluturaşi, floricele varie, circa 4 cm diametru)
Ingrediente
- 5 linguri jumări mărunțite
- 1 lingură untură la temperatura camerei
- 3 linguri de borş (este super şi sucul de lămâie)
- 5 linguri zahăr
- 1 plic zahăr vanilat (sau după gust)
- 1 lingură coajă de portocală rasă, sau lămâie, esenţă de rom. Orice ai şi-ţi place ca să acopere gustul e „carne”. :D. În alternativă poţi pune 30 de ml de limoncello sau orice alt lichior de fructe.
- 2+2 linguri semințe de susan alb+ semințe de in
- 1 linguriţă de drojdie uscată (½ pachet proaspăt)
- Opțional, dar indicat: 1/2 linguriţă ghimbir praf
- Făină de grâu cât cuprinde să faci un aluat care se poate manipula. Îmi pare rău că nu ştiu să dau cantitatea exactă, din nefericire asta depinde foarte mult de făina proprie (gradul de umiditate), de gradul de topire al unturii din jumari.
- Oricum, aluatul ar trebui să fie nu foarte tare şi destul de friabil, să nu se întindă ca aluatul de pâine, dar nici să se rupă. Ca aluatul de cornuleţe practic.
Mod de preparare
- Într-un bol/lighean mai mărișor pune jumările şi striveştile/mărunţeştile cu ceva. Recomand trasul la mașină sau mărunțite într-un robot de bucătărie. Trebuie neapărat să fie cât mai mărunțite. Cu cât sunt mai pastă, cu atât mai bine. Eu n-am folosit nici una nici alta. Nu știu de ce, nu-mi mai amintesc. Le-am zdrobit cu mohorul (unul special pentru dulciuri. Nu bat usturoiul cu el).
- Dizolvă drojdia în borșul încălzit puțin. Atenție să nu o opărești că nu mai cresc biscuiții.
- Adaugă untura și restul ingredientelor (seminţele, zahărul, drojdia dizolvată/topită în borş călduț)
- Amestecă adăugând făina în ploaie până faci un aluat pe care-l poţi lucra/întinde/tăia
- Întinde o foaie de circa 3 mm, taie cu formele pe care le ai și vrei să le folosești. Și un pahar e bun, o cutie mai micuță, orice!
- Așază-le într-o tavă tapetată cu hârtie sau unsă foarte bine cu ulei
- Dă la cuptor, treapta de mijloc, foc mediu (circa 180 grade), vreme de 15 minute. Depinde de cuptorul tău. Verifică din când să nu se facă scrum... ale mele erau cât pe ce. IAR!!!!
- Lasă-le să se răcească în tavă, spulberă EVENTUAL un pic de zahăr pudră şi gnam gnam.
Menţiuni
Sunt super crocanţi, jumările NU se simt DELOC, nici nu zici că ai pus aşa ceva! Dar se văd firicele (de la carnea aflată pe jumări) pe margini, asta dacă jumările nu sunt pastă.
Serveşte cu ceai, lapte, iaurt (cel mai potrivi) sau dimineața la cafea. Grozavi!!!
Dacă ai apreciat, un like și share la pagina Facebook nu mi-ar face rău.
Procedeul l-am învățat de la mama. Așa cum am scris în 14 Nuanțe de Roșu și-n toate cărțile de bucate pe care le-am publicat.
Sentimentaliștilor și tradiționaliștilor, le recomand Rețetele Bunicii Învățate de la Mama publicate în 5 volume diferite care se găsesc peste tot online atât în format electronic cât și de hârtie.
Linkuri la cărți electronice aici:
O versiune sărată o să public pe viitor. Dacă nu-mi fură cineva ideea ca de obicei.
Niciun comentariu
Orice comentariu educat și la obiect este binevenit.
Nu voi publica niciun comentariu care conține aroganță deghizată, grandomanie, cuvinte murdare, insulte, etc.
Respectul este cuvântul de ordine.
O viață delicioasă îți doresc.