Suc de flori de soc - Socată cu acid: Rețetă tradițională

Drag iubitor de aroma magnifică a socului,

Nu știu tu, dar eu, când văd un copac de soc înflorit, mă-ntorc instant la vremurile copilăriei. 

O copilărie pe vremuri comuniste în care singurul suc pe care l-am băut vreodată a fost sucul de soc făcut de mama.
Și ce bun mai era, Doamne! 

Ce bun! 

Nu o să crezi, dar mi-a crescut un copac de soc în fața casei. 

Nu mi-a venit să cred când mi-a spus cineva că- copac de soc. 

Și când a-nflorit... Mamă, ce bucurie. 

Un vis devenit realitate, căci chiar nu știu cum s-a putut întâmpla. 

Ador copacul meu de soc. A supraviețuit unei demoliții și unei construcții. 

A legat numai 2 flori uriașe, anul ăsta, dar fac suc odată din ele. 

Chiar zilele astea! 

Fotografie de pe Pixabay - Îmi cer scuze, nu am fotografii cu sucul meu, dar am să fac.

 Mama îl făcea la sărbătorile mari, în special la Joia Verde - hramul bisericii din satul meu natal, Gherăești (Trupul și Sângele Domnului).

Îmi amintesc cum spălam sticlele - riguros de sticlă - că de aia se numesc sticle, cu minunea aia lungă și țepoasă și dacă nu ni se păreau curate, puneam nisip sau pietricele mici. Și cât le mai zbăteam... 

În timp ce mama prepara sucul pe foc, noi pregăteam dopurile din plastic negru - pe care le mai folosim și azi - evident, sunt altele - că au trecut ani mulți de-atunci. 

Ce fremătam de emoție și nu mai aveam răbdare... Iar când mama ne dădea permisiunea să mergem în beci, alergam pe scările din ciment, cu inima galopând, mai-mai să ne sară din piept. 

Și făcea zgomot sucul... de parcă era șampanie. Dar noi șampanie nu văzusem și (clar) nu gustasem niciodată. 

Când am avut ocazia să beau șampanie, mi-am dat seama că sucul de soc e de un milion de ori mai bun. Este incomparabil de fapt. 

Nimic nu-i mai bun ca sucul de soc. 

Iată de ce republic această rețetă pe care o am de la mama și pe care am publicat-o pe https://reteteindraznete.blogspot.com (inițial) și-n cărțile mele de bucate de colecție: Rețetele Bunicii Învățate de la Mama. 

Despre copilăria comunistă am scris în 14 nuanțe de roșu. Dar asta știi. 

Nu?

• Rețeta asta nu prevede timp de macerare, ci doar de așteptare, după ce ai pus sucul în sticle.

• Am folosit flori uscate (le-am ținut 3 zile pe un ziar), poate de asta a ieșit cum am visat. Mama folosea întotdeauna flori uscate.

Drojdia nu dăunează sănătății, dimpotrivă. Nu știu de ce oamenii caută rețete de socată fără drojdie.

Nu am fotografii pas cu pas, dar cred că-i destul de simplu. Zic eu. 

Ori este doar pentru mine că am văzut de atâtea ori cum se face? 

Grad de dificultate: redus
Timp de preparare: 10 minute prepararea + 2 zile așteptarea
Porții: 4 sticle de 1 litru

Prefer sticlele din sticlă, dar și alea din plastic sunt bune. Numai să fie rezistente la presiune.
10 flori de șoc uscate. Să nu crezi că dacă pui mai multe iese mai bun. Dimpotrivă.

Ingrediente

• 2 căni zahăr (alb, brun, cum vrei). Aici părerile vor fi împărțite. Nu-mi place foarte dulce și am considerat că este deajuns; poate chiar prea mult. Gustă!
• 50 ml suc de lămâie. Tu poți pune 2 lămâi tăiate felii
• 4 litri apă
• 1/2 (jumate) linguriță drojdie uscată. Dacă ai proaspătă la cub mic, taie o feliuță de 1 cm în două (zic eu). Nu sunt sigură.

Metodă de preparare

• Pui apă într-o oală de care vrei tu, adaugi florile uscate, zahărul și pui la fiert. Da, ai citit bine, LA FIERT. 
• De când începe apă să fiarbă ții 5 minute. Atât. 
• Opreșți focul și lași să se răcească însă nu de de tot. 
• Când este călduț, adaugi drojdia și sucul de lămâie. Amesteci foarte, foarte, foarte bine (cu o lingură de lemn sau ce vrei tu), scurgi lichidul și-l pui în sticle imediat. 
• După care le pui undeva la soare sau lângă o sursă de căldură. 

În Anglia (locuiam acolo când am publicat rețeta asta inițial)... hmm este criză de soare așa că le-am pus într-o pătură de un fotoliu. În mijlocul lor am pus o sticlă de plastic plină cu apă super fierbinte că să le transmită căldură necesară. Da. Asta-i sistemul meu improvizat.

• Le lași o noapte, după care le pui la frigider/beci/cămară rece,

Le trebuie 2 zile și sucul e gata!

Vrei să faci mai multe sticle? 

Dublează cantitățile.

Acum, tu vrei să mă-ntrebi următoarele:
— Ce-nseamnă mai exact călduț?
Nu știu să-ți răspund că nu folosesc termometru! Este la aprecierea ta. Nu fierbinte, nu rece, pe la mijloc. Hai să zicem că-i trebuie 1 ora. Însă dacă ai aerul condiționat aprins, cred că-i grozav de frig în casă ta și poate-i trebuie mai puțin.

— De ce trebuie să fie puțin călduț?
Pentru că dacă opărești drojdia, îi distrugi capacitățile de creștere/fermentare/acidulare în acest caz.

— Cât zahăr este cantitatea ideală?
După gustul tău. Când l-ai pus amestecă foarte bine și gustă. Dacă crezi că-i prea puțîn mai adaugă 100 g (jumate de cană) și gustă din nou DUPĂ ce ai amestecat.
Dacă-i prea mult, adaugă apă (500 ml de ex) și gustă din nou după ce ai amestecat. Nu cumva să uiți să amesteci.

— Dacă drojdia mea este proaspătă, o pun direct?
Nu. Iei o cană de suc din oală când e călduț, pui drojdia și o amesteci cu lingură până se dizolvă de tot și poi o torni înapoi amestecând din nou tot lichidul de câteva ori.

— Pot să pun culoare artificială - special pentru alimente?
Da, mama punea galbenă. Dar eu nu am avut și nici nu eram fan. Pune de care vrei după ce ai dizolvat-o că mai sus (drojdia). Dar de ce să pui? Nu vrei ceva natural 100%? Oricum, e decizia ta. N-am absolut nimic împotrivă.

— De ce suc de lămâie și nu lămâie proaspătă?
Ha, super întrebare. De lene. Așa cum citeșți. N-am avut chef să mă-mbrac și să merg la supermarket-ul de peste drum să cumpăr lămâi. "Lenea-i cucoană mare."